Functiile Autonome ale Eului
Functia cea mai importanta a Egoului este cea de adaptare la mediu.
Heinz Hartmann - psihiatru si psihanalist, considerat unul dintre fondatorii Psihologiei Eului.
Psihologia Eului ofera un cadru teoretic necesar pentru a intelege functionarea psihosociala normala a omului si faciliteaza adaptarea la cerintele societatii tinand seama de unicitatea personalitatii umane.
Copiii sunt dotati din nastere cu aceste insusiri potentiale ale Ego-ului. Aceste insusiri se pot dezvolta intr-un mediu, care este receptiv la nevoile psihologice ale copilului (Hartmann, 1939).
Spre deosebire de Freud, Hartmann spune ca ID-ul si ego-ul se dezvolta simultan si functioneaza independent dar in sincronicitate. Evolueaza impreuna in sensul de "produse de diferentiere " "(Hartmann, 1950, p. 79).
Fiecare a avut propriile sale radacini biologice si sursa de energie. Prin urmare, rolul central al ego-ului in dezvoltare este de a media conflictul intre ID, ego si supraeu, precum si adaptarea la mediu. Hartmann sustine ca dezvoltarea ego-ului este " un rezultat a trei seturi de factori:
Caracteristicile ego-ului mostenit (si interactiunea acestora), influentele energiei instinctuale si influentele realitatii exterioare "(Hartmann, 1950, p. 79).
Functiile Autonome ale Ego-ului (Primare si Secundare)
Hartmann a impartit functiile ego-ului in functii autonome primare si secundare (Hartmann, 1939).
Functii primare autonome sunt functiile cognitive de perceptie, inteligenta, gandire, intelegere, limba, invatare, precum si functia de sinteza a eului. Ele sunt innascute, sunt caracteristicile mostenite ale ego-ului si sunt fara conflicte.
Functii secundare autonome ale ego-ului sunt acele functii care au fost odata implicate in conflicte de dezvoltare, cum ar fi oral, anal, sau falic / oedipian si au fost eliberate ca urmare a solutionarii acestor conflicte prin procese de neutralizare (Hartmann, 1950, p. 81).
De exemplu, abilitatea copilului de a gandi clar poate fi contaminata de conflicte cu originea in sexualitate sau agresiune. Procesul de neutralizare a energiei implica o modificare a functiei de baza. Ca urmare a rezolvarii conflictelor rezulta o gandire clara lipsita de ambiguitate.
Freud spune ca in sublimare eul directioneaza energia instinctuala in preocupari acceptabile social. Conceptul lui Hartmann despre neutralizare este diferit. Neutralizarea inseamna de fapt anularea insusirilor sexuale s-au agresive.
Aceste energii devin disponibile pentru a fi utilizate de catre ego (conflict-free). Ele sunt Functiile secundare autonome. Aceste functii ale eului devin independente de ID si ego-ul poate folosi energia disponibila pentru a se adapta si perfectiona.
In cazul functiilor secundare autonome energia a fost neutralizata, conflictul indepartat, si functia ego-ului poate contribui la adaptare. (Hartmann, 1939).
Functia de sinteza a ego-ului, este o functie autonoma de organizare, control si de integrare a personalitatii. Aceasta implica abilitatea de a sintetiza (de a integra si de a organiza) experientele pentru a se adapta la realitate.
In 1950 Hartmann a incheiat lucrarea sa Observatii cu privire la teoria psihanalitica a eului, cu intrebarea, ce constituie forta ego-ului? "Orice definitie trebuie sa includa ca element esential luarea in considerare a functiilor autonome ale eului, interdependenta lor, ierarhia lor structurala, si in special cat de mult sunt capabile sa reziste deprecierii in procesul de aparare."(Hartmann, 1950, p. 94).